Dj Capriz - Housebooty

Chiar aveam nevoie de o schimbare.

fericirE

Fericire cand te scoli dimineata si copacii verzi iti apar prin geam
Fericire cand te simti protejat
Fericire cand stii ca ai o viata inainte plina de tinte de atins
Fericire cand vorbesti cu prietenii ore la telefon
Fericire cand muzica iti striga in timpane
Fericire cand te simti in al noulea cer
Fericire cand alergi prin ploaie
Fericire cand razi
Fericire cand te lasi exploatata de soare doar cu slipul pe tine
Fericire cand dragostea iti alearga prin vene
Fericire cand el te strange in brate
Fericire cand te saruta pe la spate
fericire cand ii simti respiratia accelerandu-se
Fericire cand esti liber
Fericire cand esti deschis
Fericire cand esti colorat
Fericire cand ai tai nu se cearta
Fericire cand te simti excelent in pielea ta
Fericire cand iti spui ca asta a fost cea mai buna zi
Fericire cand nu ai bani de autobuz si mergi pe jos
Fericire cand nu totul e roz
Fericire cand cerul e senin
Fericire intr-un club la mare
Fericire e sarutul de pe plaja
Fericire e rasaritul din mare cu ei
Fericire cand simti nisipul ud lipindu-se de piele
Fericire cand in lumea ta esti fericit
Fericire e balada rock
Fericire e house-ul
Fericire cand il iubesti
Fericire cand esti intangibila minciunilor
Fericire cand iti faci cadouri
Fericire e un strigat de placere
Fericire cand trenul spre mare e plin
Fericire cand viata-i simpla si misto
Fericire cand machiajul nu exista
Fericire cand matul doarme
Fericire cand iubesti, calatoresti si dansezi pe mese
Fericire cand te exprimi
Fericire e apusul cu el
Fericire cand cu un aparat lumea iti apartine
Fericire cand te lasi purtata de val
Fericire cand bei o bere pe bloc
Fericire cand te joci cu parti din tavanul scorojit din vilele de la munte
Fericire cand sanii tai arsi de soare sunt striviti de pieptul lui

Vama Veche-La radio
Asculta mai multe audio Muzica

Gary Moore

Ce vreau de la viata?

N-am raspuns. Nu stiu ce vreau de la mine, ce vreau de la el, ce vreau de la viata. Vreau doar un prieten si sa simt sau sa am un semn ca el e cel pe care il asteptam de mult. Mi-e oarecum teama pentru ca nu stiu sa iubesc, pentru ca o sa intervina rutina, divergentele. Daca m-ar intreba nu l-as refuza. Nu vreau sa ies deodata din randul celorlalti ca sa ma izbesc prima de zidul invizibil. Viata merge mai departe dar nu concep ca toate lucrurile bune sa fie pentru mine. Deja o parte mi s-a intamplat si deci restul nu mai e pentru mine.
Nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea doar am niste schite. Ele sunt precum o casa deja construita, dar fara ca eu sa ma fi implicat in constructia bazei, a stalpilor, a camerelor.

Vreau

Take That - Rule the world
Asculta mai multe audio Muzica
Vreau o casa pe malul unei mari sau a unui ocean din care sa vad apusul si rasaritul. Dar sa nu fiu singura, sa am un motan grasut si flocos si un prieten care sa ma iubeasca si pe care sa-l iubesc.

Lista pana in a12a

1. mama sa fie sanatoasa
2. bunica-mea la fel
3. sa iau cambridge-ul ala afurisit in a 11-a
4. sa-mi iau carnetul tot in a 11-a
5. sa plec la mare cu fetele si cu baietii :-" in vacanta spre 12-a cu masina sau cu trenul [preferat cu masina]
6. sa iau bacul cu nota mare
7. sa aterizez la Cluj :X
8. sa am prietenii pe care ii am si acum


Nuttin' But Stringz-Beauty From Afar
Asculta mai multe audio Muzica

Cotidian

Asculta mai multe audio Muzica

E sambata. Ce trist. E plictiseala in stil hardcore. :)) De cand n-am mai folosit cuvantul asta. De o vesnicie. Ascult Nuttin' but Stringz. Pff canta GENIAL. Piscotul meu are la status "Caut sa pun bazele unei relatii serioase doar pt durata sarbatorilor: frumos, destept, cu simtul umorului foarte bine dezvoltat si zambet demential". :)) Continuand lista de "Ce fac eu azi", am in program plictisealaaa. Cred ca e imposibil sa lipseasca. Pana acum adica de marti incoace, am fos stresata cu olimpiada si am invatat mai mereu, iar acum, ca am terminat, "frec dunga" cum spune Cristi. Ce oameni... L-am parasit pe tovarasul Cristi ca sa joc SA-MP. Am facut un praf. :-j Si mai mare plictiseala. Ba cu mai multa energie consumata pe nervi ca "de ce nu raspunde?" " iar mi-am bulit masina" etc etc. Afara e un canceeeer... pff nu-ti vine a scoate cainele afara. Da' ma intreb, cei care au caini si trebuie sa-i scoata, ce fac? Ingheata doar sa-si faca animalul treburile?!
Apropo de animale. Mi-a dat Andrei niste poza cu motana lui, cu frumusetea lui de motana si al naibii ca nu stiu daca le mai am :|
Sper sa nu ma plictisesc asa de tare de Craciun si de Rev. :D

Pentru ce va fi

Stone Sour - Throught Glass
Asculta mai multe audio Muzica

Pentru momentele frumoase care vor urma.

Amarui

Atatea amintiri si iluzii amarui imi vin acum in minte si toate ma inconjoara si ma fac sa ma simt ca o fraiera. De ce? Pentru ca am vrut mai mult. Pentru ca am sperat ca poate e timpul si pentru mine. Pentru ca am crezut ca am ingropat ceva in nisip. Dar vantul e inselator. A dat nisipul la o parte si a scos la suprafata ceea ce nu mai speram si nu mai vroiam sa vad, sa simt. Cum te simti cand nu e nimic cum ti-ai imaginat? Cum te simti cand te trezesti la realitate din visul in care traiai intr-o lume de ciocolata? Cum e? Este amar. Si asa va fi mereu.

A simti

Cum ma simt?
Pot sa spun ca singura. Intotdeauna mi-am dorit sa am bani. Iar acum am. Pot sa-mi iau ce doresc, sa mananc ce vreau, pot sa fac ce nu am putut pana acum. Viitorul mi-l vad luminat pentru ca imi pot permite sa fac inot la vara, sa incep pregatirea la anul, sa dau de carnet, si sa ma duc la Cluj. Si poate sunt sanse sa fac si cu taxa facultatea, cu toate ca pana acum am respins ideea.
Dar intr-un fel ma simt singura. Bunica-mea gandeste vechi. Eu sunt cea care vine cu idei moderne, noi pe care trebuie sa le accepte. Eu incerc sa inlatur starea de batranete si singuratate din casa. Eu incerc sa-mi fac viata frumoasa si sa-l scot pe frate-miu din lumea lui: calculator, televizor, scoala.
Ma simt implinita ca nu mai duc lipsa din punct de vedere financiar. Ma simt pe linia de plutire ca nu o sa-mi mai fie rusine sa refuz sa ies undeva cu prietenii pentru ca nu am bani. Banii imi dau posibilitatea sa ma maturizez, sa aleg ce-mi place, sa fiu independenta de ideile altora, sa fiu propriul meu sfatuitor.
Cand este aici, ne certam si vreau sa fie langa mine si totusi sa fie plecata. E amuzant acum cum ne certam ca nu aveam loc in bucatarie. Imi este dor si totusi m-am obisnuit. Vorbim la telefon, e sanatoasa, noi la fel. Avem situatie financiara. Totul se rezuma la bani. Dar chiar si asa, nu as reveni la vremurile trecute doar s-o am alaturi. Poate cine stie... se va intampla cum si-a propus...

Indoiala

Sunt atat de ciudata incat si pe mine ma enervez. Acum 3 zile nu mai puteam. Vroiam sa vorbesc, sa-l vad, sa vad ca e on pe mess dar indoiala si nesiguranta pe omoara. Treptat revin la normal cu toate ca nu cred ca asta ar fi ceea ce vreau. Incerc sa fiu ca inainte, ca si cum nimic n-ar fifost pentru ca nu vreau sa ma cufund in iluzii inca o data. Nu stiu cum sa ma comport. Cad dintr-o extreme in alta... nici eu nu ma inteleg. Cum poti sa-i intelegi si sa-i cunosti pe altii cand nu poti sa faci asta cu tine insuti? Cum poti sa ceri cand nu poti sa dai?Mi-e groaza si teama de refuz, de indiferenta reala, de suferinta.
Stau uneori si ma simt perfect asa cum sunt, cu cunostiintele mele, cu faptul ca n-am nicio legatura cu sportul, cu relatiile cu prietenii, cu ce am realizat pana acum si cu planurile mele, cu faptul ca ai mei sunt sunt diferiti ce ai ceilorlalti si totusi am trecut peste de vreo 10 ani, ca nu am multi bani dar nici saraca nu sunt, cu faptul ca ascult house bun, ca am camera mea, cu patul meu in care dorm cel mai bine, cu calculatorul care cuprinde cam 40% din viata mea.
Dar am momente cand ma simt inferioara, inutila, in plus, privita in umbra de multi, fitoasa, falsa, neintelegatoare, pretentioasa, cand cred ca nu am destul si nimic nu imi este favorabil, ca este vina mea ca sunt singura si ca o sa raman singura pentru totdeauna, ca toti ma vorbesc pe la spate, ca nu o sa am niciodata ce imi doresc, ca nu merit, ca nimanui nu-i place de mine. Mai am momente cand vreau un prieten si vreau sa am pe cineva care sa tina real la mine si care sa ma inteleaga si cu care sa nu-mi fie rusine pe strada, care sa stie carte, sa arate bine, sa-mi placa de el, sa vorbeasca frumos, sa ma ia in serios, sa nu creada ca tot ce scriu pe blogul asta sunt prostii. Cred ca cer prea mult dar uneori prefer sa traiesc in lumea frumoasa si plina de idealuri pe care vreau sa o duc decat sa ma simt singura si nesigura.
Vreau sa se miste ceva. Vreau ca macar o data in viata sa ma simt implinita. Vreau sa stiu ca asteptarea asta lunga de 3 ani jumate nu a fost in zadar si vreau sa nu ma mai simt ultima persoana.

Compozitie.

Caldura aburului de cafea
Caldura fumului de tigar-aprinsa
Caldura trupurilor noastre
Care se iubesc
Undeva pe-o plaja nestinsa.

Cum ar fi dac-ar fi?

Soarele se duce la culcare. S-a plictisit si a obosit de atata intristare, poluare si sete de bani. Ne priveste adesea trist, fara a putea schimba ceva in comportamentul nostru. Se conformeaza pentru ca asa ne este sortit sa traim, desfranat. Dar inca isi mai arunca sagetile de foc peste Pamant, in speranta ca vor veni oameni care sa schimbe ceva.
Asemenea lui, ma simt stinghera, ca un spic de grau in infinitul de aur pe care oamenii il contempla atunci cand este bogat. Vantul ma ridica si ma coboara si ma indeamna catre inaltul cerului asa cum viata ma calauzeste catre un ideal, catre inaltimi pe care numai eu le pot atinge, catre sentimente pe care numai eu le pot simti si intelege. Asa cum spicul de grau asteapta sa fie privit la nesfarsit de soare, si eu astept sa te gasesc, sa ma gasesti, sa ne privim si sa ne iubim. Ma intreb daca e ca in legenda despre un zeu care era indragostit de o pamanteana, dar ea iubea un pamantean. Zeul pentru a se razbuna a aruncat un blestem pentru ca ei sa se afle in locuri opuse ale lumii si sa fie meniti sa se caute o viata intreaga fara a se mai gasi, insa.
Pe mine nu ma iubeste niciun zeu caci nu sunt frumoasa decat pentru mine, nu stiu sa cant la vreun instrument, sa scriu poezii. Eu nu stiu decat sa visez, sa imi pun intrebari fara raspuns, sa astept si sa ignor lumea fada care ma inconjoara. Nu stiu daca sa-mi para bine sau rau ca nu sunt perfecta asa cum ai vrea sa fiu. Daca as fi perfecta, as fi fada, stearsa, plata. Unde ar mai fi senzatia aia de a pune lucrurile diferite in comun?
Nu vreau sa ne placa in acelasi timp unul de celalalt si sa ne indepartam din ce in ce mai mult dintr-o prostie, pentru ca unul a tacut, iar celalalt a fost prea impulsiv. Nu vreau sa-mi placa de tine si tu sa ma vezi ca pe o oarecare. Vreau doar sa ne acceptam si sa nu mai punem la suflet toate prostiile pe care le debitam. Vreau doar ceva frumos.

Pe plaja Chesil de Ian McEwan

Asa poate fi schimbat tot cursul unei vieti – nefacand nimic. Acolo, pe plaja Chesil, ar fi putut sa o cheme inapoi pe Florence, ar fi putut sa se duca dupa ea. Nu stia sau nu ii pasase intru-atat incat sa stie ca in timp ce fugea de el, singura, in disperarea ei, ca era pe cale sa-l piarda, niciodata nu l-a iubit mai mult sau mai cu speranta, iar sunetul vocii lui ar fi fost ca o salvare, s-ar fi intors la el. In schimb, el a ramas infipt in tacerea lui rece si dreapta, in apusul soarelui, urmarind-o cum inainta grabita de-a lungul tarmului – sunetul indepartarii ei anevoioase fiind estompat de cel al valurilor ce se spargeau de mal -, cum disparea in ceata, un punct pe fasia imensa si dreapta de pietris lucind in lumina palida.

Eu si Marea.

Marea ma iubeste. Ea e prima mea iubire. O astept in fiecare vara iar iarna, cand e frig, ma gandesc ca e cald si ca stau pe mal si o privesc necontenit ca si cum ar vrea sa-mi sopteasca ceva frumos, sa-mi spuna cine ma iubeste cu adevarat, care-mi sunt prietenii adevarati si cine ma asteapta pe malul celalalt. Are incredere in mine pentru ca stie ca pun suflet in ce vreau si ce fac. As vrea sa o vad mai des, sa stau mai mult pe mal si sa o privesc, sa o cuprind si sa ma cuprinda la randul ei neincetat, sa traiesc prin prisma ei toata viata, sa visez cu ea si despre ea macar o noapte ca sa imi dau seama cat de rau este fara ea. Vreau sa fac facultatea la Cluj ca sa imi fie mai tare dor de ea si sa-mi placa mai mult atunci cand ne vom reintalni. Ascult Damien Rice. Melancolic pentru alte momente, bun pentru acesta.

And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her sky

I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes...

And so it is
Just like you said it should be
We'll both forget the breeze
Most of the time
And so it is
The colder water
The blower's daughter
The pupil in denial

I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes...

Did I say that I loathe you?
Did I say that I want to
Leave it all behind?

I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
I can't take my mind off you
I can't take my mind...
My mind...my mind...
'Til I fïnd somebody new
Damien Rice - The blower's daughter

Melodia asta e perfecta. Sau refrenul.
Marea este una dintre pasiunile mele de care sunt departe. Sau cel putin acum.
Nu-mi mai place Craciunul. E comercial. Unde sunt desenele de mult apuse, frumoase cu povesti de Craciun? Nici la colindat nu mai mergem. Suntem mari. Suntem mari si vrem multe dar banii sunt putini iar farmecul piere.
Stiu sa inot si nu cred ca mi-ar fi frica daca as muri in mare. Numai sa nu simt. Daca ar fi sa aleg, as vrea sa mor cumva sa nu simt, si sa nu doara. Sa-mi traiesc viata asa cum simt si cum imi place, asa cum mi-am planuit. Moartea nu ar trebui sa insemne frica. Ci dimpotriva, trebuie sa fie impacare cu tine insuti caci ai trecut la un nivel superior, la o alta viata, o noua entitate.
Eu vreau sentimente. Vreau idila de 17-18. Vreau sentimente impartasite si sincere. Vreausa fie frumos asa cum astazi, rar mai gasesti. Astept de atata timp. Chiar daca se spune ca ce e bun vine pentru cel care stie sa astepte, eu nu stiu daca stiu sa astept dar asta fac, involuntar si mi-e teama uneori ca nu mai vine. Ca m-a uitat. Ca m-au uitat toti. Ca al meu nu mai e. S-a pierdut si n-a mai gasit strada mea. Strada mea cu soare. Cu multi pomi si multe banci. Cu flori si cu pasarele. Alteori insa imi spun ca sunt prea mica. Ca toate au un scop si o cauza. Ca pentru fiecare e cineva. Ca toti putem fi la fel.