Compozitie.

Caldura aburului de cafea
Caldura fumului de tigar-aprinsa
Caldura trupurilor noastre
Care se iubesc
Undeva pe-o plaja nestinsa.

Cum ar fi dac-ar fi?

Soarele se duce la culcare. S-a plictisit si a obosit de atata intristare, poluare si sete de bani. Ne priveste adesea trist, fara a putea schimba ceva in comportamentul nostru. Se conformeaza pentru ca asa ne este sortit sa traim, desfranat. Dar inca isi mai arunca sagetile de foc peste Pamant, in speranta ca vor veni oameni care sa schimbe ceva.
Asemenea lui, ma simt stinghera, ca un spic de grau in infinitul de aur pe care oamenii il contempla atunci cand este bogat. Vantul ma ridica si ma coboara si ma indeamna catre inaltul cerului asa cum viata ma calauzeste catre un ideal, catre inaltimi pe care numai eu le pot atinge, catre sentimente pe care numai eu le pot simti si intelege. Asa cum spicul de grau asteapta sa fie privit la nesfarsit de soare, si eu astept sa te gasesc, sa ma gasesti, sa ne privim si sa ne iubim. Ma intreb daca e ca in legenda despre un zeu care era indragostit de o pamanteana, dar ea iubea un pamantean. Zeul pentru a se razbuna a aruncat un blestem pentru ca ei sa se afle in locuri opuse ale lumii si sa fie meniti sa se caute o viata intreaga fara a se mai gasi, insa.
Pe mine nu ma iubeste niciun zeu caci nu sunt frumoasa decat pentru mine, nu stiu sa cant la vreun instrument, sa scriu poezii. Eu nu stiu decat sa visez, sa imi pun intrebari fara raspuns, sa astept si sa ignor lumea fada care ma inconjoara. Nu stiu daca sa-mi para bine sau rau ca nu sunt perfecta asa cum ai vrea sa fiu. Daca as fi perfecta, as fi fada, stearsa, plata. Unde ar mai fi senzatia aia de a pune lucrurile diferite in comun?
Nu vreau sa ne placa in acelasi timp unul de celalalt si sa ne indepartam din ce in ce mai mult dintr-o prostie, pentru ca unul a tacut, iar celalalt a fost prea impulsiv. Nu vreau sa-mi placa de tine si tu sa ma vezi ca pe o oarecare. Vreau doar sa ne acceptam si sa nu mai punem la suflet toate prostiile pe care le debitam. Vreau doar ceva frumos.

Pe plaja Chesil de Ian McEwan

Asa poate fi schimbat tot cursul unei vieti – nefacand nimic. Acolo, pe plaja Chesil, ar fi putut sa o cheme inapoi pe Florence, ar fi putut sa se duca dupa ea. Nu stia sau nu ii pasase intru-atat incat sa stie ca in timp ce fugea de el, singura, in disperarea ei, ca era pe cale sa-l piarda, niciodata nu l-a iubit mai mult sau mai cu speranta, iar sunetul vocii lui ar fi fost ca o salvare, s-ar fi intors la el. In schimb, el a ramas infipt in tacerea lui rece si dreapta, in apusul soarelui, urmarind-o cum inainta grabita de-a lungul tarmului – sunetul indepartarii ei anevoioase fiind estompat de cel al valurilor ce se spargeau de mal -, cum disparea in ceata, un punct pe fasia imensa si dreapta de pietris lucind in lumina palida.

Eu si Marea.

Marea ma iubeste. Ea e prima mea iubire. O astept in fiecare vara iar iarna, cand e frig, ma gandesc ca e cald si ca stau pe mal si o privesc necontenit ca si cum ar vrea sa-mi sopteasca ceva frumos, sa-mi spuna cine ma iubeste cu adevarat, care-mi sunt prietenii adevarati si cine ma asteapta pe malul celalalt. Are incredere in mine pentru ca stie ca pun suflet in ce vreau si ce fac. As vrea sa o vad mai des, sa stau mai mult pe mal si sa o privesc, sa o cuprind si sa ma cuprinda la randul ei neincetat, sa traiesc prin prisma ei toata viata, sa visez cu ea si despre ea macar o noapte ca sa imi dau seama cat de rau este fara ea. Vreau sa fac facultatea la Cluj ca sa imi fie mai tare dor de ea si sa-mi placa mai mult atunci cand ne vom reintalni. Ascult Damien Rice. Melancolic pentru alte momente, bun pentru acesta.

And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her sky

I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes...

And so it is
Just like you said it should be
We'll both forget the breeze
Most of the time
And so it is
The colder water
The blower's daughter
The pupil in denial

I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes...

Did I say that I loathe you?
Did I say that I want to
Leave it all behind?

I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
I can't take my mind off you
I can't take my mind...
My mind...my mind...
'Til I fïnd somebody new
Damien Rice - The blower's daughter

Melodia asta e perfecta. Sau refrenul.
Marea este una dintre pasiunile mele de care sunt departe. Sau cel putin acum.
Nu-mi mai place Craciunul. E comercial. Unde sunt desenele de mult apuse, frumoase cu povesti de Craciun? Nici la colindat nu mai mergem. Suntem mari. Suntem mari si vrem multe dar banii sunt putini iar farmecul piere.
Stiu sa inot si nu cred ca mi-ar fi frica daca as muri in mare. Numai sa nu simt. Daca ar fi sa aleg, as vrea sa mor cumva sa nu simt, si sa nu doara. Sa-mi traiesc viata asa cum simt si cum imi place, asa cum mi-am planuit. Moartea nu ar trebui sa insemne frica. Ci dimpotriva, trebuie sa fie impacare cu tine insuti caci ai trecut la un nivel superior, la o alta viata, o noua entitate.
Eu vreau sentimente. Vreau idila de 17-18. Vreau sentimente impartasite si sincere. Vreausa fie frumos asa cum astazi, rar mai gasesti. Astept de atata timp. Chiar daca se spune ca ce e bun vine pentru cel care stie sa astepte, eu nu stiu daca stiu sa astept dar asta fac, involuntar si mi-e teama uneori ca nu mai vine. Ca m-a uitat. Ca m-au uitat toti. Ca al meu nu mai e. S-a pierdut si n-a mai gasit strada mea. Strada mea cu soare. Cu multi pomi si multe banci. Cu flori si cu pasarele. Alteori insa imi spun ca sunt prea mica. Ca toate au un scop si o cauza. Ca pentru fiecare e cineva. Ca toti putem fi la fel.

"A fi"

Ceea ce am fost.











Ceea ce sunt.

























Ceea ce voi fi.