Sunt atat de ciudata incat si pe mine ma enervez. Acum 3 zile nu mai puteam. Vroiam sa vorbesc, sa-l vad, sa vad ca e on pe mess dar indoiala si nesiguranta pe omoara. Treptat revin la normal cu toate ca nu cred ca asta ar fi ceea ce vreau. Incerc sa fiu ca inainte, ca si cum nimic n-ar fifost pentru ca nu vreau sa ma cufund in iluzii inca o data. Nu stiu cum sa ma comport. Cad dintr-o extreme in alta... nici eu nu ma inteleg. Cum poti sa-i intelegi si sa-i cunosti pe altii cand nu poti sa faci asta cu tine insuti? Cum poti sa ceri cand nu poti sa dai?Mi-e groaza si teama de refuz, de indiferenta reala, de suferinta.
Stau uneori si ma simt perfect asa cum sunt, cu cunostiintele mele, cu faptul ca n-am nicio legatura cu sportul, cu relatiile cu prietenii, cu ce am realizat pana acum si cu planurile mele, cu faptul ca ai mei sunt sunt diferiti ce ai ceilorlalti si totusi am trecut peste de vreo 10 ani, ca nu am multi bani dar nici saraca nu sunt, cu faptul ca ascult house bun, ca am camera mea, cu patul meu in care dorm cel mai bine, cu calculatorul care cuprinde cam 40% din viata mea.
Dar am momente cand ma simt inferioara, inutila, in plus, privita in umbra de multi, fitoasa, falsa, neintelegatoare, pretentioasa, cand cred ca nu am destul si nimic nu imi este favorabil, ca este vina mea ca sunt singura si ca o sa raman singura pentru totdeauna, ca toti ma vorbesc pe la spate, ca nu o sa am niciodata ce imi doresc, ca nu merit, ca nimanui nu-i place de mine. Mai am momente cand vreau un prieten si vreau sa am pe cineva care sa tina real la mine si care sa ma inteleaga si cu care sa nu-mi fie rusine pe strada, care sa stie carte, sa arate bine, sa-mi placa de el, sa vorbeasca frumos, sa ma ia in serios, sa nu creada ca tot ce scriu pe blogul asta sunt prostii. Cred ca cer prea mult dar uneori prefer sa traiesc in lumea frumoasa si plina de idealuri pe care vreau sa o duc decat sa ma simt singura si nesigura.
Vreau sa se miste ceva. Vreau ca macar o data in viata sa ma simt implinita. Vreau sa stiu ca asteptarea asta lunga de 3 ani jumate nu a fost in zadar si vreau sa nu ma mai simt ultima persoana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu