duminică, 15 noiembrie 2009

Amarui

Atatea amintiri si iluzii amarui imi vin acum in minte si toate ma inconjoara si ma fac sa ma simt ca o fraiera. De ce? Pentru ca am vrut mai mult. Pentru ca am sperat ca poate e timpul si pentru mine. Pentru ca am crezut ca am ingropat ceva in nisip. Dar vantul e inselator. A dat nisipul la o parte si a scos la suprafata ceea ce nu mai speram si nu mai vroiam sa vad, sa simt. Cum te simti cand nu e nimic cum ti-ai imaginat? Cum te simti cand te trezesti la realitate din visul in care traiai intr-o lume de ciocolata? Cum e? Este amar. Si asa va fi mereu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu