miercuri, 14 octombrie 2009

Eu si Marea.

Marea ma iubeste. Ea e prima mea iubire. O astept in fiecare vara iar iarna, cand e frig, ma gandesc ca e cald si ca stau pe mal si o privesc necontenit ca si cum ar vrea sa-mi sopteasca ceva frumos, sa-mi spuna cine ma iubeste cu adevarat, care-mi sunt prietenii adevarati si cine ma asteapta pe malul celalalt. Are incredere in mine pentru ca stie ca pun suflet in ce vreau si ce fac. As vrea sa o vad mai des, sa stau mai mult pe mal si sa o privesc, sa o cuprind si sa ma cuprinda la randul ei neincetat, sa traiesc prin prisma ei toata viata, sa visez cu ea si despre ea macar o noapte ca sa imi dau seama cat de rau este fara ea. Vreau sa fac facultatea la Cluj ca sa imi fie mai tare dor de ea si sa-mi placa mai mult atunci cand ne vom reintalni. Ascult Damien Rice. Melancolic pentru alte momente, bun pentru acesta.

And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her sky

I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes...

And so it is
Just like you said it should be
We'll both forget the breeze
Most of the time
And so it is
The colder water
The blower's daughter
The pupil in denial

I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off of you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes off you
I can't take my eyes...

Did I say that I loathe you?
Did I say that I want to
Leave it all behind?

I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
I can't take my mind off of you
I can't take my mind off you
I can't take my mind off you
I can't take my mind...
My mind...my mind...
'Til I fïnd somebody new
Damien Rice - The blower's daughter

Melodia asta e perfecta. Sau refrenul.
Marea este una dintre pasiunile mele de care sunt departe. Sau cel putin acum.
Nu-mi mai place Craciunul. E comercial. Unde sunt desenele de mult apuse, frumoase cu povesti de Craciun? Nici la colindat nu mai mergem. Suntem mari. Suntem mari si vrem multe dar banii sunt putini iar farmecul piere.
Stiu sa inot si nu cred ca mi-ar fi frica daca as muri in mare. Numai sa nu simt. Daca ar fi sa aleg, as vrea sa mor cumva sa nu simt, si sa nu doara. Sa-mi traiesc viata asa cum simt si cum imi place, asa cum mi-am planuit. Moartea nu ar trebui sa insemne frica. Ci dimpotriva, trebuie sa fie impacare cu tine insuti caci ai trecut la un nivel superior, la o alta viata, o noua entitate.
Eu vreau sentimente. Vreau idila de 17-18. Vreau sentimente impartasite si sincere. Vreausa fie frumos asa cum astazi, rar mai gasesti. Astept de atata timp. Chiar daca se spune ca ce e bun vine pentru cel care stie sa astepte, eu nu stiu daca stiu sa astept dar asta fac, involuntar si mi-e teama uneori ca nu mai vine. Ca m-a uitat. Ca m-au uitat toti. Ca al meu nu mai e. S-a pierdut si n-a mai gasit strada mea. Strada mea cu soare. Cu multi pomi si multe banci. Cu flori si cu pasarele. Alteori insa imi spun ca sunt prea mica. Ca toate au un scop si o cauza. Ca pentru fiecare e cineva. Ca toti putem fi la fel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu