joi, 22 octombrie 2009

Pe plaja Chesil de Ian McEwan


Asa poate fi schimbat tot cursul unei vieti – nefacand nimic. Acolo, pe plaja Chesil, ar fi putut sa o cheme inapoi pe Florence, ar fi putut sa se duca dupa ea. Nu stia sau nu ii pasase intru-atat incat sa stie ca in timp ce fugea de el, singura, in disperarea ei, ca era pe cale sa-l piarda, niciodata nu l-a iubit mai mult sau mai cu speranta, iar sunetul vocii lui ar fi fost ca o salvare, s-ar fi intors la el. In schimb, el a ramas infipt in tacerea lui rece si dreapta, in apusul soarelui, urmarind-o cum inainta grabita de-a lungul tarmului – sunetul indepartarii ei anevoioase fiind estompat de cel al valurilor ce se spargeau de mal -, cum disparea in ceata, un punct pe fasia imensa si dreapta de pietris lucind in lumina palida.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu