vineri, 28 mai 2010
Tot
Iti las lucrurile personale, amintirile. Adica tot trecutul.
Asa incep sfarsitul unei relatii. O imagine aproape apocaliptica. Toata lumea fugea din calea furtunii, eu iesisem la plimbare. Ca un deja-vu. Furtuna, a venit, alerga, mi-a spus sa imi dau bratara jos, s-a indepartat si mi-a spus "prietenia noastra s-a incheiat aici." Vantul batea din toate partile, crengi de copac cadeau iar eu, stateam marcata, impietrita fara sa inteleg ce se intampla. Am avut senzatia ca am mai trait chestia asta intr-un alt timp. Dar plecarea ei imi era familiara. Dupa ce am ramas singura, a inceput sa ploua frumos, curat, sincer. Ironia este antiteza dintre furtuna si linistea de dupa.
Apoi am plecat si ne-am adapostit de ploaie sub un copac. Ne-am facut acoperis din ziare. Era casuta noastra in care am fi stat si iarna si vara. Printre picaturile lenese de ploaie ne plimbam si radeam si parca eram mai apropiati ca niciodata. Ma mai gandeam la faptul ca toate se intampla cu un motiv, nimic nu e coincidenta. Toata raceala din ultima luna nu m-a facut sa ma intreb decat "ce are?" si sa imi raspund "poate e intr-o pasa proasta. poate nu acum", dar niciodata nu am crezut ca o sa ni se intample. O iubeam si o iubesc. Cu ea ma simteam eu. Cand m-a intrebat cineva cati prieteni foarte buni am, am spus unu: ea. La orice ora as fi sunat-o, pentru orice problema, ea ar fi fost langa mine. Am pus suflet in multe relatii si am avut de pierdut. N-am crezut, dar cand te astepti mai putin parca atunci vine. Asa a fost sa fie.
Am vazut curcubeul, soarele. Ne-am plimbat si am mancat. Am admirat norul luminat parca de un bec. Il asemanai cu o spuma de albus, sau frisca. Ne-am iubit si cred ca am trecut peste ce-a fost greu.
Trecut. Istorie
Asa incep sfarsitul unei relatii. O imagine aproape apocaliptica. Toata lumea fugea din calea furtunii, eu iesisem la plimbare. Ca un deja-vu. Furtuna, a venit, alerga, mi-a spus sa imi dau bratara jos, s-a indepartat si mi-a spus "prietenia noastra s-a incheiat aici." Vantul batea din toate partile, crengi de copac cadeau iar eu, stateam marcata, impietrita fara sa inteleg ce se intampla. Am avut senzatia ca am mai trait chestia asta intr-un alt timp. Dar plecarea ei imi era familiara. Dupa ce am ramas singura, a inceput sa ploua frumos, curat, sincer. Ironia este antiteza dintre furtuna si linistea de dupa.
Apoi am plecat si ne-am adapostit de ploaie sub un copac. Ne-am facut acoperis din ziare. Era casuta noastra in care am fi stat si iarna si vara. Printre picaturile lenese de ploaie ne plimbam si radeam si parca eram mai apropiati ca niciodata. Ma mai gandeam la faptul ca toate se intampla cu un motiv, nimic nu e coincidenta. Toata raceala din ultima luna nu m-a facut sa ma intreb decat "ce are?" si sa imi raspund "poate e intr-o pasa proasta. poate nu acum", dar niciodata nu am crezut ca o sa ni se intample. O iubeam si o iubesc. Cu ea ma simteam eu. Cand m-a intrebat cineva cati prieteni foarte buni am, am spus unu: ea. La orice ora as fi sunat-o, pentru orice problema, ea ar fi fost langa mine. Am pus suflet in multe relatii si am avut de pierdut. N-am crezut, dar cand te astepti mai putin parca atunci vine. Asa a fost sa fie.
Am vazut curcubeul, soarele. Ne-am plimbat si am mancat. Am admirat norul luminat parca de un bec. Il asemanai cu o spuma de albus, sau frisca. Ne-am iubit si cred ca am trecut peste ce-a fost greu.
Trecut. Istorie
vineri, 21 mai 2010
joi, 20 mai 2010
marți, 18 mai 2010
Les enfants qui s'aiment

Les enfants qui s'aiment s'embrassent debout
Contre les portes de la nuit
Et les passants qui passent les désignent du doigt
Mais les enfants qui s'aiment
Ne sont là pour personne
Et c'est seulement leur ombre
Qui tremble dans la nuit
Excitant la rage des passants
Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
Les enfants qui s'aiment ne sont là pour personne
Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
Bien plus haut que le jour
Dans l'éblouissante clarté de leur premier amour
Jacques Prévert
joi, 13 mai 2010
Vara asta

Iarna tu esti marea mea. Te iubesc. Abia astept sa ne intalnim. Oriunde ai fi, o sa vii.
Asculta mai multe audio Muzica
miercuri, 12 mai 2010
marți, 11 mai 2010
I don't believe you.

No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all.
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 8 mai 2010
Gavin O'Neill

"Fara haine, fara recuzita, fara nimic care ar putea influenta imaginea in vreun fel, totul se invarte in jurul formei pure a corpului uman."
"Etern cautatul mister al feminitatii se sprijina pe doua aspecte: forma si compozitie."
"Feminitatea are o multitudine de fatete si interpretari in functie de fiecare persoana."
duminică, 25 aprilie 2010
17 ani

Mai aproape de ce mi-am propus, de Cluj. Asa ma simt. Ma simt mai mare, pe cale de a-mi lua zborul. Simt cum am ce mi-am dorit de foarte mult timp si parca nu mi se potriveste, parca nu merit. E ca intr-un basm unde ai tot ce iti doresti: de la mere de aur, Feti Frumosi, Ilene Cosanzene, palate, surori multe. Dar mai stiu ca e o prapastie intre un basm si realitate.
Se intampla des sa vrei ceva si cand il ai sa nu te mai intereseze. Dar eu il vreau si vreau sa vreau. Mi se pare fabulos cum tot ce am pe lista de dorinte ia forma, prinde viata. Stiu ca atunci cand am ceva mult visat, nu tine mult si mi se ia.
duminică, 18 aprilie 2010
Testul lui Chirila
Incercati sa raspundeti prin propozitii scurte, nu mai mult de 5, 6 pentru fiecare intrebare. E important sa existe subiect, predicat. Apoi stergeti intrebarile si uniti raspunsurile sub forma unui eseu personal caruia sa-i dati un titlu. Va urma episodul 2.
Care este visul tau cel mai important? (Incearca sa-l definesti cat mai concret in cateva propozitii)
Ce crezi ca ti-a lipsit cel mai mult in copilarie?
Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o intre 16 si 20 de ani? De ce este o greseala? De ce este cea mai mare?
Ce te linisteste? Ce te nelinisteste?
Care e cea mai mare frica a ta? De ce?
Care e cea mai mare frica in raport cu o femeie/barbat?
Cum i-ai facut pe altii fericiti?
Cand ai fost fericit? Ai spus vreodata asta? In ce context?
Ce te-a ranit cel mai mult pana acum la: prieteni, colegi, familie? De ce? (Explicatiile sunt la fel de importante ca raspunsurile)
Care este visul tau cel mai important? (Incearca sa-l definesti cat mai concret in cateva propozitii)
Ce crezi ca ti-a lipsit cel mai mult in copilarie?
Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o intre 16 si 20 de ani? De ce este o greseala? De ce este cea mai mare?
Ce te linisteste? Ce te nelinisteste?
Care e cea mai mare frica a ta? De ce?
Care e cea mai mare frica in raport cu o femeie/barbat?
Cum i-ai facut pe altii fericiti?
Cand ai fost fericit? Ai spus vreodata asta? In ce context?
Ce te-a ranit cel mai mult pana acum la: prieteni, colegi, familie? De ce? (Explicatiile sunt la fel de importante ca raspunsurile)
Sa fac facultatea la Cluj. Sa imi gasesc un job bine platit de care sa fiu multumita si unde sa am colegi de serviciu agreabili. O prezenta masculina. Asa cum se zice ca fetele cand sunt mici sunt mai atasate de tati. M-am lasat condusa de orgoliu si am stricat prietenii care puteau sa dureze mult mai mult. Ma linisteste muzica chillout, faptul ca ma inteleg bine cu toti prietenii mei si ca viitorul imi surade. Ma nelinisteste cand sunt certata cu cineva la care tin, cand sunt in criza de bani pentru o peridoada mai lunga, cand relatiile pe care le credeam solide sunt de fapt nisip dus de vant. Mi-e frica de singuratate, de gandul ca as putea sa imi traiesc viata sau batranetea undeva uitata de prieteni, familie. Uneori mi-e frica de moarte cand ma gandesc ca ar putea durea. Daca ar fi sa mor in somn si sa nu simt durere ar fi ok. Mi-e frica sa nu am prieteni. Mi-e frica de un barbat violent, care ar putea abuza fizic si nu numai. Facandu-ma pe mine fericita. Cand am fost fericita am avut o sclipire in ochi, am fost foarte vesela si entuziasmata. Poate nu am spus direct, dar am lasat sa se vada. La prieteni m-a deranjat ca deodata din prieteni ne-am transformat in nimeni. M-a deranjat schimbarea brusca de atitudine. Din ceva solid la care tineam mult, s-a ajuns la priviri reci, gust amar si nostalgia ca vor veni vremuri mai bune, oameni mai buni. Cu colegii nu am nimic inafara de relatii de clasa. Fara suflet, fara sanse de a fi ranit. La familie... poate uneori indiferenta si dorinta exagerata de perfectiune, de a fi ca x sau ca y si de a renunta sa fiu eu; diferentele dintre ce ai si ce vrei vazand la altii.
miercuri, 14 aprilie 2010
marți, 13 aprilie 2010
E simpatic cum doar din cauza unei melodii iti aduci aminte de ceva frumos din trecut care credeai ca nu o sa se termine niciodata. Incep sa ma obisnuisc cu ideea ca nimic nu tine o vesnicie si ca oamenii de la care cred ca relatia va tine mult, de fapt esueaza nesimtit. Parca nu imi vine sa cred nici acum ca lucrurile nu stateau cum credeam. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
