marți, 17 august 2010

Cred ca mi-a fost de o ploaie care sa mai racoreasca atmosfera de afara si tensiunile dintre persoane.
Stars are so bright and you're not here.
Poate nu esti ce am crezut. Ma simt impacata cu mine si ma simt libera, proaspata. Sigur nu o sa raman fara prieteni, pentru ca daca nu esti tu, imi voi face altii. Cred ca incep sa iau lucrurile ca atare si sa nu ma mai afecteze. Viata e usoara daca te bucuri de ce iti da Dumnezeu. Viata e usoara daca stii cum sa ti-o faci.

Ma simt parte dintr-o vreme racoroasa, zi de toamna ploioasa. Mergand pe o strada goala doar eu cu mine si cu castile in care muzica-mi sopteste diverse stari de spirit. Stropii neprihaniti si mari cad pe piele, pe haine, pe adidasi, pe strada, pe tot pamantul. Strada se lipeste de nisipul plajei solitare, la fel ca mine, care ma astepta. Stropii se intorc la origini iar eu ma pierd in tot ce mi se arata. Pasesc prima nisipul ud, dezgolit de valul care vine si pleaca. Norii danseaza in hore din ce in ce mai mari si stropii nu inceteaza sa coboare. Singuratatea plajei imi da un sentiment de implinire sufleteasca si de unicitate. Nu sunt geloasa pe nimeni pentru ca marea e doar a mea. Apa rece imi uda talpile iar stropii ma familiarizeaza cu racoarea ei. Suntem numai noi, iar gandul asta ma incita. Imi mentin drumul iar apa ma cuprinde, ma posedeaza. Simt ca plutesc undeva inafara de mine insami, intr-un loc in care numai eu ma pot intelege si ma pot iubi destul, un loc unde imi pot satisface cel mai bine fiecare dorinta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu