Intrebari

E inainte de Paste. Nimic ciudat, dar e 17 ora 12.30 am. Ma simt de parca sunt in 2006, in vremurile bune, cand nu stiam ce ma asteapta. Prostii. Perioada aceea a fost incolora, inodora si insipida. N-a existat. M-am conturat dupa multe sentimente aruncate in vant si iluzii puse intr-un tren care n-a mai ajuns la destinatie. El nu stie, dar eu incerc sa-l arunc in nisip, numai ca azi nisipul s-a intors impotriva mea si nu-l mai vrea. Sper ca maine sa-l ia din nou si sa-l poarte departe. Oare peste 2 ani voi fi capabila sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus anul trecut? O sa mai am curajul sa fac doar ceea ce am visat doar? Il voi uita si va ramane o ratacire a copilariei sau va fi prima dragoste?