Cu tine

E vineri 21 nov 08 si maine am olimpiada la engleza. Practic nu am facut nimic si mi`e lene; dar poate maine dimineata o sa`mi clatesc privirea peste vreo scrisoare ceva.

Momentan ma gandesc. Ma amagesc mai bine zis cu iluzii. Mi se par iluzii frumoase care ma ajuta sa traiesc oarecum sentimental. Unii ar spune ca sunt fantezii de om nebun, altii ar tacea indreptandu`si privirea catre altceva sau altcineva. Iluziile sunt ceea ce cred ca imi dau o stare de euforie si care ma induc in depresie, un fel de melancolie amestecata cu infantilitate a dragostei. Ma intreb daca se gandeste cineva la mine cum ma gandesc eu la el sau daca simte acelasi lucru ca si mine sau daca ii pasa daca mi s`ar intampla ceva sau daca gandeste ca tot ce spun eu sunt niste jafuri de aruncat la gunoi sau daca ce spun eu sunt lucruri amuzante si prin asta m`as deosebi de toti ceilalti. Este oare o calitate sa zambesti, sa razi sa incerci sa`ti traiesti viata la maxim si totusi sa fii pesimist si conformist asupra propriei tale vieti? Dar daca sentimentele nu iti sunt impartasite, atunci te mai gandesti la el sau incerci sa`l inchizi si sa te indepartezi de miezul declansator? Cum te simti daca astepti pe cineva o viata intreaga si ajungi sa simti si sa`ti spuna ca nu a avut rost asteptarea si fantezia intalnirii si ca totul a fost o greseala din partea ta. Te mai incluzi in sufletul omenirii sau te izolezi numai cu tine, cu amintirile si cu Dumnezeu? Nu este necesar decat de o privire si se declanseaza totul. La inceput zambesti inocent ca un copil. Inima`ti bate mai alert. Incepi sa razi doar pentru tine. Inima iti bate cu putere si dintr`o joaca se ajunge la visuri si dorinta unei vieti perfecte. Din doua inimi accelerate de extazul fiecaruia si din revarsarea sangelui prin vene mai repede ca niciodata si cei doi se fuzioneaza. Din doi ajung doar unul, completandu`se perfect si simultan. Atingerea buzelor este extazul contopirii unul cu celalalt si jocul limbilor pluteste odata cu fiinta. Fiinta se descatuseaza de lanturile latente si se dezbraca de jena, compromis, teama. Puritatea pluteste printre norii negrii ai minciunii, geloziei, invidiei si paleta de culori a vietii se pasteleaza, se lumineaza. Momentul feeric nu mai poate fi impiedicat sau oprit ci trait si simtit la maximum. Cum sorele incalzeste Pamantul si viata, asa incalzeste sufletul celor ce sufera sau celor care nu stiu sa iubeasca. Nudul fiintei este doar sinceritatea si dorinta de uitare a rezervelor, a stanjenelii, a tabuurilor. Fiinta semnifica doua trupuri goale contopite bucurandu`se de partile celuilalt si amestecandu`se pana ajung soapte alaturi de doua suflete patimase care sufera unul fara celalalt si al caror dor este un sac de amintiri care tinde sa se rupa. Cele doua trupuri respira usor impreuna asa cum a inceput totul: de la doar o privire usoara, jucausa. Fantezia fiintei nu se destrama si nu se uita,ea ramane vie pana cand va gasi limite; dar limitele pasiunii si daruirii sunt infinite.